APPLESEED ALPHA

          S-o luăm în ordine. Am vizionat un film cu mare potenţial, dar oarecum întrerupt, aşa-mi dă impresia. Este o peliculă făcută migălos, la mare artă, cu personaje generate electronic, aducând întrucâtva cu tulburătorul Final Fantasy (the movie). Acţiunea nu e chiar magnifică, dar promite ceva enterteinment. Iată despre ce vorbesc:

          Personaje: Deunan, o drăguţă domnişoară în costum de luptă, companionul său Briarius, un cyborg din generaţia de aur care pe vremuri oferea un spectacol de viteză de-a dreptul letal, Două Coarne, un delicvent aflat la conducerea oraşului New York (deasemenea cyborg) şi o mulţime de feţe tranzitorii şi fără importanţă aflate în slujba susnumitului escroc, Peisajul prin care se mişcă eroii noştri este unul dezolant, numai dărâmături şi bări metalice contorsionate, rodul ultmului război nuclear.

        Prima parte a peliculei este un pic trenantă, plictisitoare chiar, salvată pe alocuri de câteva scene de luptă la care sunt părtaşi Deunan şi Briarius. Aici aflăm de existenţa unui alt om aflat în slujba lui Două Coarne. Ca o concluzie, proporţia de umani/cyborgi este clar în favoarea ultimei categorii.

          În partea a doua, găsesc printr-o întâmplare doi călători, supravieţuitori ai unui atentat de-al roboţilor (flagrant asemănători cu ambulatorii imperiali din Star Wars) cu care se însoţesc în scopul simplu de supravieţuire. Cei doi oaspeţi aveau desigur agenda lor şi au încercat bineînţeles să-i atragă pe eroii noştri de partea lor. Şi uita aşa se produce o busculadă de interese din care reiese că misiunea călătorilor pare mai importantă (!) decât a lor.

          Şi uite aşa pornesc toţi la drum într-un Hummer. De parcă mai erau disponibile niscava resurse de motorină să zicem cincisprezece ani mai târziu după război. Dar n-are importanţă. Pe drum sunt vânaţi de către un nou soi de cyborgi, ceva mai curaţi şi chiar mai sclipitori, aş îndrăzni. Şi aşa se înghesuie toate personajele enumerate mai sus într-un singur buncăr care adăposteşte arma ultimă. Un soi de mamă a tuturor armelor. Bineînţeles că nu e clar de ce a stat atâta timp nefolosită, sau cum de a rezistat hangarul neprădat. Dar în fine. Cea mai periculoasă armă se dovedeşte a fi (ţineţi-vă bine!) un robot arahnoid gigantic cu deplasare pedestră. Wow! Nici măcar o navă! Un păianjen mare, mare de tot, dezamăgitor de uşor de doborât...

          Poate sunt sentimental, dar filmul îmi aduce aminte de povestea suavă din imposibilul mediu al umbrelor din Final Fantasy. Şi tare am mai aşteptat vreo asociere sau o idee oarecum conexă...

          Nota şapte. Doar pentru munca fără odihnă a echipei de creatori ai filmului. Vedeţi-l!